Dintotdeauna bărbaţii au încercat să ne ghicească gândurile şi să ne satisfacă dorinţele. Iată ce cred ei că ne dorim noi:

De fapt noi ne dorim cu totul altceva. Vreţi să aflaţi ce ne dorim? E simplu.

Vă convine sau nu, ASTA E REALITATEA!

Mi-e dor de “Cel care aprinde stelele”!

     Clopoţelul anunţă sfârşitul recreaţiei. Învăţătoarea intră în clasă. Cearta copiilor era în toi. Nu apucă să întrebe ce s-a întâmplat, că o fetiţă începu să pârască pe un ton înţepat:

    – Doamna, să vă spun, colegul meu de bancă a spus cuvântul cu “D”!

   -Da, doamna, e adevărat! săriră şi colegii fetei. Şi noi l-am auzit.

   – Vai, Adrian, nu e frumos să foloseşti numele necuratului, părintele preot ar fi tare necăjit să afle că tu ai vorbit aşa!

   – Nu, doamna! sări ca arsă fetiţa. Nu a spus “dracu”, a spus cuvântul cu “D”!

   Pe faţa învăţătoarei se citea nedumerirea. ” Care să fie oare cuvântul?” Se simţea ca un elev prins cu lecţia neînvăţată.

   – Of, doamna, nu înţelegeţi? întrebă înţepata de copilă.

    – Nu, Ana, nu înţeleg, nu ştiu care este cuvântul cu “D”.

    -” Dezbracă-te”!  Ăsta e cuvântul.

    – Da, doamna, ăsta e!  spuseră şi ceilalţi.

    – Mai învăţ şi eu câte ceva de la voi, nu numai voi de la mine! învăţătoarea zâmbi. Vă rog ca pe viitor să nu mai folosiţi cuvântul cu “D”, altfel, va trebui să spun şi eu cuvântul cu “P”.

   – Care e cuvântul cu “P”, doamna?

    – “Pedepsă”, dragii mei!  

        

I-a privit de atâtea ori alergând, hârjonindu-se şi împingându-se unul pe altul, le-a văzut mâinile uriaşe cu multe degete şerpuind haotic…

…mintea ei de copil nu putea să înţeleagă de ce se muşcau fără milă unul pe altul…hotărârea a fost luată, va merge acolo, trebuie să-i atingă, să îşi îngroape faţa în ei…

…şopti cu teamă formula magică şi…. ” Sunt cel care aprinde stelele, care este dorinţa ta?”

                    Oamenii merg, numai timpul zboară, atât de repede, încât simţi uneori că te-a lăsat în urmă. Suntem sclavii lui fără să vrem, căutând la el toate răspunsurile.

                   Cine poate spune unde se duce drumul, unde se scurge ziua? Dar timpul?

                   Dacă oamenii ar putea zbura, poate că timpul ar trebui atunci să meargă…cu paşi mărunţi, din ce în ce mai încet, ca o ţestoasă înţeleaptă, până când s-ar simţi lăsat în urmă…. o clepsidră spartă, rămasă fără folos, din care s-a scurs tot nisipul.

 

                    Şi atunci, oare cine ar putea spune unde se duce drumul, unde se scurge ziua?

“Rămase uşor descumpănită. Nici ea nu ştia de ce. Stătu aşa cam două minute: cu biletul într-o mână şi crenguţa de liliac în cealaltă. Se gândea, departe. Nici măcar nu se gândea la el sau la biletul primit. Se imagina singură pe Pământ, pe o câmpie vastă, verde, înconjurată de mii de flori. Sute de exemplare de flori. Îi plăcea varietatea, nu era o fiinţă monotonă. Îşi imagina aşa un câmp bogat, iar pe ea stând în mijloc: o floare între flori. Se trezi din reverie, realizând că avea nasul lipit de crenguţa de liliac şi inspira îmbătată de parfumul minunat. Întoarse biletul pe verso, dorind să-l analizeze în totalitate. Nu mai scria nimic. Îl strânse în pumn, mototolindu-l, şi îl puse în buzunarul portierei stângi. Crenguţa de liliac o lăsă pe scaunul drept al maşinii, pentru că dorea să o privească din când în când.
Băgă cheile în contact şi porni motorul. Un gând nu-i dădea pace, o necăjea, dar nu ştia exact ce era; se simţea ca şi cum comitea ceva ilegal. Parfumul odorizantului auto pe care îl folosea, ce aducea uşor a aromă de scorţişoară, îi aminti în scurt timp motivul pentru care se simţea ciudat. Băuse două căni de vin fiert în seara precedentă. Ăsta fusese şi motivul pentru care a luat taxiul când a mers la şedinţă, deşi avea maşină personală. Se întreba acum dacă nivelul alcoolemiei scăzuse între timp în limite legale, având în vedere că nu mai mâncase nimic şi nici nu dormise. Se simţea puţin obosită, dar nu ameţită, şi avea încredere că era în stare să conducă cei aproximativ 80 de kilometri pe care îi avea de parcurs. Se hotărî să-şi asume riscul. Era vineri dimineaţă, se anunţa a fi o zi superbă, vreme bună cu mult soare şi urma să facă o excursie relaxantă. Avea la dispoziţie aproape trei zile numai pentru ea.
Plecă..”

sursa: http://chrkss.wordpress.com/2010/04/28/umbra-continuare-4/

A regasit marea asa cum o visase…imensitate de albastru…liniste tulburata doar de tipatul vreunui pescarus nebun…locul in care visele pot deveni realitate si realitatea vis…

I-a simtit prezenta cu mult inainte ca el sa ii vorbeasca.

- Te-am cautat mult…unde ai fost pana acum?

Femeia ridica incet ochii spre el…

-Am fost la distanta de un vis….tu esti  UMBRA?

 

  

Îmi pare rău că îţi pun în umbrele întrebărilor mele toate cuvintele, dar mă bucur că sunt adevărate…

 Îmi pare rău că nu am mereu cuvintele la mine, dar mă bucur că citesti totul în privire…

Îmi pare rău că nu ştiu cum să îţi spun că mă gândesc mereu la atingerea mâinilor tale, dar mă bucur atât de mult că o fac…

Într-o lume în care diferitul este  condamnat….anonimatul ridicat la rang de virtute….marionete în mâna unui stăpân absurd ….aparentă duritate….unicitate ascunsă…găsitorului recompensă.

“El nu vroia să fugă, să se ascundă. El se simţea extraordinar în prezenţa ei şi nu-l atingea nimic. Picăturile de ploaie ce le invadau de-acum chiar şi cele mai ascunse părţi ale trupurilor, el le considera binecuvântare.
O cuprinse în braţe şi o ridică, parcă dorind s-o aducă mai aproape de norii din înaltul cerului. Începură să râdă zgomotos privindu-se adânc în ochi, dorindu-şi ca timpul să se oprească în loc, secunda să devină secol, clipa să se transforme în eternitate.

Femeia deschise ochii, realizând că de fapt râdea numai ea, singură, în cabina de duş, aburindă. Doar ecoul o acompania. Îşi închipuise totul? Totuşi, parcă trăise cândva clipe asemănătoare. Să fi fost vorba de ceea ce auzise că se chema deja-vu? Nu mai pricepea nimic, totul era în ceaţă. Nici măcar în plan vizual nu mai distingea clar obiectele din jur. Aburul dens o învăluise şi trup şi suflet. Aşa gândea.
Îşi aminti de telefonul primit. Cât şi-ar fi dorit acum să fi fost el la capătul celălalt al firului, nu un şef pisălog, însurat cu slujba, dar care îi crea impresia că depindea de angajata sa preferată, adică de ea. Uneori se simţea măgulită de poziţia pe care o deţinea în cadrul firmei şi de încrederea acordată de sus; i se confirma valoarea.
Se aranjă în grabă şi plecă. Taxiul o aştepta deja de aproximativ 3 minute. Urcă în maşină pe locurile din spate şi i se adresă şoferului menţionând destinaţia. La plecare, un slab miros de mosc îi atinse simţurile olfactive. Începu să inspire puternic şi repetat aerul ca să simtă mai bine parfumul. Îi amintea de ceva.. parcă de.. ah, de el! În clipa următoare îl studia din priviri pe şofer, curioasă mai rău ca un copil. Inima începu să-i bată cu putere. Se linişti relativ repede, şoferul era un domn de statură medie, cam subţirel şi cu părul cărunt. Nu putea fi vorba de bărbatul care cu câteva ore în urmă o strângea în braţele-i puternice.
I se părea deja prea mult, era anormal să aibă aşa des fantasme cu un necunoscut, un străin, o umbră. La urma urmei, asta era. Nu ştia nimic despre el.
Îşi propuse să îl alunge din gânduri de fiecare dată când el s-ar fi întors; vroia şi trebuia să îl ignore.”

sursa:http://chrkss.wordpress.com/2010/04/26/umbra-continuare-3/

Conferinţa a durat o veşnicie după părerea ei. Se concentrase cu greutate la ce avusese de facut. A respirat uşurată când  a fost anunţată încheierea şedintei. Un gând răzleţ, o amintire a nopţii ce tocmai trecuse, o facu să zâmbească.

-Ada!…Ada!  (vocea şefului o făcu să se trezească din visare)

- Ai spus ceva?

- Tocmai te-am invitat la o cafea.

- Îmi pare rău dar… astăzi chiar nu se poate. Plec într-o excursie.

El îi ură distracţie plăcută şi se îndreptă agale către uşă. Femeia îl urmări cu privirea până ce, acesta, dispăru din raza ei vizuală. Era un bărbat atletic, cu privire pătrunzătoare. În alte condiţii ar fi fost probabil atrasă de el însă nu vroia să amestece afacerile cu plăcerea.

Ajunsă acasă îşi luă rapid geanta de voiaj şi se îndreptă spre garaj. Aştepta de mult plimbarea asta…ea, maşinuţa ei roşie ca focul şi vântul care să -i răvăşească părul. Urcă grăbită la volan. Tresări surprinsă când văzu pe bord  o crenguţă de liliac şi un bileţel. Îl citi înfrigurată. “Vei fi a mea, femeie!”

Ca sa afli rapid ce tip de personalitate ai, alege una dintre figurile de mai jos. Figurile, concepute de un psiholog, reprezinta cele 9 tipuri de baza ale personalitatii. Testeaza-te!

 

          1                     2                         3    

       

           4                            5                         6  

        

           7                          8                           9

1. Independent, nonconformist, libertin
Ai nevoie de multa libertate si nu iti permiti sa te atasezi astfel incat sa poti lua decizii liber de orice  constrangeri. Ai inclinatii artistice atat la job, cat si in timpul liber. Uneori nevoia de libertate te determina sa actionezi contrar a ceea ce se asteapta de la tine. Ai un mod de viata individualist. Nu vei imita niciodata fara a gandi ceea ce este general acceptat; dimpotriva, vei cauta sa traiesti in conformitate cu propriile idei si convingeri, chiar daca acest lucru inseamna sa inoti impotriva curentului.

2. Dinamic, activ, extrovertit
Esti capabil sa iti asumi riscuri si sa te implici in totalitate in schimbul unei munci variate si interesante. Prin contrast, rutina are asupra ta un efect paralizator. Ceea ce iti place cel mai mult este sa joci un rol activ in evenimentele care te inconjoara. Astfel iti vei putea satisface necesitatea de a actiona.  

3. Cu picioarele pe pamant, echilibrat, armonios
Adopti un stil natural si esti atras de tot ceea ce este simplu. Oamenii te admira intrucat esti cu picioarele pe pamant si se pot baza pe tine. Le oferi celor apropiati securitate si spatiu de exprimare. Esti perceput ca o persoana calda si atenta. Respingi tot ceea ce este strident si artificial. Ai tendinta de a fi sceptic in fata efemeritatii modelor. Pentru tine hainele trebuie sa fie practice si elegante intr-un mod neostentativ.

4. Profesional, pragmatic, increzator
Iti iei viata in maini si ai mai multa incredere in propriile tale puteri decat in noroc. Rezolvi problemele intr-un mod practic, fara complicatii inutile. Privesti realist ceea ce se intampla si nu ai ezitari. La job ti se dau mari responsabilitati intrucat colegii stiu ca se pot baza pe tine. Forta de care dai dovada se va rasfrange si asupra celor din jur facandu-i mai siguri pe ei insisi. Nu esti niciodata multumit pana cand ideile tale nu au fost puse in practica.  

5. Pacifist, diplomat, neagresiv
Esti tolerant si, in acelasi timp, diplomat. Iti faci prieteni fara greutate, pastrand in acelasi timp spatiul tau privat si independenta. Din cand in cand iti place sa te retragi pentru a medita la intelesul lucrurilor. Aceasta nu te face insa un singuratic. Traiesti in pace cu tine insuti si cu lumea si apreciezi viata si ce are ea de oferit.

6. Fara griji, ludic, vesel
Iti place sa fii liber si spontan. Incerci sa te bucuri cat mai tare de tot ce are viata de oferit. Esti foarte curios si deschis la tot ceea ce este nou; schimbarea te face sa infloresti. Nimic nu este mai rau decat sa te simti incorsetat. Tot ceea ce este in jurul tau este un joc care iti poate crea o surpriza placuta.

7. Romantic, visator, emotiv
Esti o persoana sentimentala. Refuzi sa vezi lucrurile numai din punct de vedere rational. Ceea ce simti este la fel de important pentru tine ca si ceea ce gandesti. Consideri ca visele sunt o parte esentiala a vietii. Respingi oamenii care iau in deradere romantismul si se comporta numai rational. Respingi tot ceea ce constrange bogata ta varietate de stari si emotii.

8. Analitic, de incredere, sigur
Ceea ce ai mai pretios este capacitatea ta rapida de intelegere. Obisnuiesti sa aduni mici bijuterii de  rationamente pe care sa le dezvalui ca un prestidigitator de cate ori interlocutorul le trece cu vederea. Cultura joaca un rol esential in viata  ta. Ti-ai format un stil propriu, care este elegant si diferit de moda actuala.  Idealul tau, care iti ghideaza intreaga viata, este sa te bucuri de placerile pe  care le are de oferit cultura. Iti place sa te inconjori de oameni care au un anumit grad de cultura.

9. Introspectiv, rational, analitic
Deseori iei la intrebari ceea ce este in jur si pe tine insuti. Mult mai des decat ceilalti oameni. Detesti superficialitatea. Preferi sa fii singur decat sa faci conversatii de complezenta. Dar relatiile pe care le ai cu prietenii sunt stranse, ceea ce iti ofera linistea si armonia de care ai nevoie pentru a te simti bine.